pentru tine e simplu împarţi totul în lucruri şi stări
pe-alocuri presari câte-un zid şi trenuri şi gări
de parcă viaţa-'r putea fi redusă la o dreaptă şi-un punct
nu-i chiar aşa în liceu aveam un tricou cu nirvana s-a rupt
azi vând butelii mi-e deajuns vreau să văd oraşul de sus
visez să îmi fac din carton o armată de oameni puţinii prieteni rămaşi îmi spun că sunt dus
până la brâu i-aş vedea îmbrăcaţi în ziare i-aş face destul de înalţi
în partea de sus îi las albi îţi pot da creioane dacă-i preferi coloraţi
vreau să-i aşez în locuri ciudate pe ziduri şi lângă tutungerii
veni-va o vreme când se vor strânge în găşti pe la colţuri în ore târzii
de-aici sunt convins se descurcă şi singuri vor deveni traficanţi
de lucruri şi stări de probleme de oameni atât de puţin importanţi
se-apropie iarna nu mai avem ciorapi croşetaţi pentru drum
pe zid un grafitti albastru regret numele piesei îmi scapă acum
nu-mi place să fiu mesagerul veştilor proaste dar femei linii drepte nu se mai fac
nimic nu mai e ca pe vremuri până şi nebuloasele tac