Poezie
Să mori într-o lacrimă
cine ești tu FEMEIE?
2 min lectură·
Mediu
Știu că uneori femeia umblă la icoane și le tot aranjează ba după sfântul zilei ba după închipuirea de noaptea trecută.
Știu că femeia uneori merge la fântână și aruncă ciutura prin oglinda ultimului pătrar.
Spre dimineață își caută bărbatul prin manualele de istorie dar degeaba niciunul nu i se potrivește cu toții au aparținut unei alteia.
Când întunericul dă să bată la ușa pântecului pe cer încep să zornăie din nou bănuții de aramă. Pe urmă poate te prinde și pe tine îmi zic te prinde somnul la frontiera căruia cineva dă de pomană ziua de mâine.
Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul. Cum altfel s-ar putea de vreme ce prin livada ucisă copilăria încă șchioapătă. Ei da! Pe tine femeie lumea te caută încă pe etichetele de la fabrica de textile romarta pe spatele cutiilor de chibrituri ori în ultima vreme prin textul de pe biletul de tramvai care și ăsta face reclamă la cine știe ce șampon.
Mai știu femeie cum că prin Gara de Nord de ieri dimineață trag și mărfarele ce aduc muncitori pentru schimbul trei ăia de scriu poezii și mor mai apoi într-o lacrimă.
Da femeie! Multe știu despre tine numai că la ușa bisericii în dimineața acestui poem cineva a întrebat cum arăți....Și eu neștiind mai nimic despre tine am șoptit doar că răspunsul nu poate călători în nici-un chip că femeia pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus.
0145.840
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 260
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 7
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “Să mori într-o lacrimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/147873/sa-mori-intr-o-lacrimaComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPCând femeia umblă la icoane sigur bărbatul își îneacă amarurile doar închipuite în licoarea altor ochii poate mult mai albastri decât verdele.
Și când ultimul pătrar al lunii se răsfrânge în ciobul de oglindă, el bărbatul își numără pașii pe cărări neumblate.
Cînd zorii zile clipocesc la răspântia timpului, ea femeia cu ochii nedormiți își caută bărbatul printr-o livadă unde copilele își dezbracă vesmintele petale…
Și când ultimul pătrar al lunii se răsfrânge în ciobul de oglindă, el bărbatul își numără pașii pe cărări neumblate.
Cînd zorii zile clipocesc la răspântia timpului, ea femeia cu ochii nedormiți își caută bărbatul printr-o livadă unde copilele își dezbracă vesmintele petale…
0
IGmuica...!
ce scrii tu aici, Florian, pare...
nu ca ar conta, dar nu pot fi de acord. ma abtin sa intru intr-o polemica pe aceasta tema. sa speram ca a iesit altceva decat ai vrut dpdv semnificatii.
altfel, textul este bine condus si... pare.
ce scrii tu aici, Florian, pare...
nu ca ar conta, dar nu pot fi de acord. ma abtin sa intru intr-o polemica pe aceasta tema. sa speram ca a iesit altceva decat ai vrut dpdv semnificatii.
altfel, textul este bine condus si... pare.
0
EL\"femeia pe care o căutăm se ascunde încă în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus\"...
ascunsă ea-n biciul acela, bărbatul resimte iubindul ca pe o caznă ori lacrimă și nu e drept să fie suflarea atât de îndurată, pe când ceea ce din femeie naște, prunc se numește, și viața își are sens așa cum a lăsat Domnul.
ce pot să mai spun atunci când fiecare atingere a biciului dă cu mine de un trup sfânt, eu femeie fiind?
tac, așa cum știu eu că se tace în ochii cei tămâiați.
ela
ascunsă ea-n biciul acela, bărbatul resimte iubindul ca pe o caznă ori lacrimă și nu e drept să fie suflarea atât de îndurată, pe când ceea ce din femeie naște, prunc se numește, și viața își are sens așa cum a lăsat Domnul.
ce pot să mai spun atunci când fiecare atingere a biciului dă cu mine de un trup sfânt, eu femeie fiind?
tac, așa cum știu eu că se tace în ochii cei tămâiați.
ela
0
CVPortret in 2 timpi si 2 miscari, la iesirea din schimbul de hau, prin poarta lacrimii:
\"Spre dimineață își caută bărbatul prin manualele de istorie dar degeaba niciunul nu i se potrivește cu toții au aparținut unei alteia.\"
\"Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul\"
\"femeia pe care o căutăm se ascunde încă în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus.\"
\"Spre dimineață își caută bărbatul prin manualele de istorie dar degeaba niciunul nu i se potrivește cu toții au aparținut unei alteia.\"
\"Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul\"
\"femeia pe care o căutăm se ascunde încă în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus.\"
0
CACăutăm mereu o fantasmă - cal troian în pîntecul visului. O grămadă de icoane la care ne închinăm dorurile. Cum s-o mai ratificăm pe cea vie, pe cea aievea? Care nu e nicicum ușă de biserică...
0
DMFemeia..un paradox al existentei...si o utopie.
Interesant mod de abordare si un text bine conturat.
Interesant mod de abordare si un text bine conturat.
0
GSDumnezeule!!! Mi-ar plăcea să aud poemul acesta recitat... De mult nu m-a mai plesint astfel un poem, Dumnezeule dureros de frumos ai înșirat o lume apropiat străină a bărbatului - Femeia. Felicitări!
0
MMDistincție acordată
Sile, ție îți place să sonorizezi cuvintele, în mai toate poemele tale, dezvălui o sensibilitate aparte, realizezi diferite tablouri, este vorba despre ființa ta, și în același timp despre frământările omului de pretutindeni. porți cuvintele din poem în poem ca pe o icoană la care te închini în zilele tale de adâncă simțire. ești un liric străbătut mereu de neliniști, gesticulezi în poemele tale, ești și îndrăgostit și ironic, vesel și trist. ești o apariție originală în lumea poeziei, versurile tale ating, limbajul este simplu, se simte că în sufletul tău sunt infiltrate multe ceasuri de singurătate, de căutări, sunt emoții legate de tot ceea ce vezi și atingi.
un lucru este clar, Florian Silișteanu – poetul, iubește femeia, este un bărbat mereu îndrăgostit, mereu călător prin universul femeii, cu greu își găsește fericirea, fie ea și de o clipă, deoarece, mereu apare senzația aceea că a alergat după o nălucă. fericirea probabil nu există dar poezia există, există destule poeme ce se impun a fi citate.
există femeia pe care poetul o iubește și știe multe despre ea.
Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul. Cum altfel s-ar putea de vreme ce prin livada ucisă copilăria încă șchioapătă.
Da femeie! Multe știu despre tine numai că la ușa bisericii în dimineața acestui poem cineva a întrebat cum arăți....Și eu neștiind mai nimic despre tine am șoptit doar că răspunsul nu poate călători în nici-un chip că femeia pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus.
nu am putut să las acest poem fără nici o recomandare, l-am citit și mă așteptam să fie câteva steluțe la el. am așteptat, nimeni nu a lăsat un semn distinct. O fac eu, cu toată convingerea că poetul Florian Silișteanu există, e cu noi, e în timpul vieții așa cum bine zice singur…
cu adevărat în acest poem, se moare ca într-o lacrimă... pentru o femeie.
Madim
un lucru este clar, Florian Silișteanu – poetul, iubește femeia, este un bărbat mereu îndrăgostit, mereu călător prin universul femeii, cu greu își găsește fericirea, fie ea și de o clipă, deoarece, mereu apare senzația aceea că a alergat după o nălucă. fericirea probabil nu există dar poezia există, există destule poeme ce se impun a fi citate.
există femeia pe care poetul o iubește și știe multe despre ea.
Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul. Cum altfel s-ar putea de vreme ce prin livada ucisă copilăria încă șchioapătă.
Da femeie! Multe știu despre tine numai că la ușa bisericii în dimineața acestui poem cineva a întrebat cum arăți....Și eu neștiind mai nimic despre tine am șoptit doar că răspunsul nu poate călători în nici-un chip că femeia pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus.
nu am putut să las acest poem fără nici o recomandare, l-am citit și mă așteptam să fie câteva steluțe la el. am așteptat, nimeni nu a lăsat un semn distinct. O fac eu, cu toată convingerea că poetul Florian Silișteanu există, e cu noi, e în timpul vieții așa cum bine zice singur…
cu adevărat în acest poem, se moare ca într-o lacrimă... pentru o femeie.
Madim
0
MMeu </i></i>trebuie să umblu la taguri...:)
e de bine...
e de bine...
0
DHBarbatii se plang ca femeia ramane un mister pentru ei, tu te bucuri de acest mister, si pe deasupra ma porti cu viteze ametitoare ( aproape de cea a luminii :)) pana in copilarie si inapoi si-apoi prin toate cotloanele nerecunoscute oficial ale vietii! \"Cum altfel s-ar putea de vreme ce prin livada ucisa copilaria inca mai schioapata\"?
0
DHCitind încă o dată poemul am rămas suspendată de ultimul rând,lângă umanitatea lui Isus, potențial alter-ego...
0
EK\"mărfarele ce aduc muncitori pentru schimbul trei ăia de scriu poezii și mor mai apoi într-o lacrimă\"...numai pentru tine, femeie!
\'De ce plingi?
- Pentru ca sint femeie ! - raspunde mamica.
- Nu inteleg ... - zice micutul.
Mamica il imbratiseaza si spune :
- Si n-ai sa intelegi niciodata ...
Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal :
- De ce plinge mamica ?
- Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! - a fost tot ce
i-a putut spune taticul.
Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :
- Doamne, de ce pling femeile asa de usor ?
Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita.
I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili.-am dat
forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii.
Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii.
I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste
neconditionata, chiar si atunci cind ei o ranesc cumplit.
-am dat forta care-i permite sa continue cind toata lumea abandoneaza
-am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoiaVezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea.
Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.’
aceeasi femeie \" pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus. \"
poem cu rezonante
multumesc,
erika
.
\'De ce plingi?
- Pentru ca sint femeie ! - raspunde mamica.
- Nu inteleg ... - zice micutul.
Mamica il imbratiseaza si spune :
- Si n-ai sa intelegi niciodata ...
Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal :
- De ce plinge mamica ?
- Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! - a fost tot ce
i-a putut spune taticul.
Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :
- Doamne, de ce pling femeile asa de usor ?
Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita.
I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili.-am dat
forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii.
Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii.
I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste
neconditionata, chiar si atunci cind ei o ranesc cumplit.
-am dat forta care-i permite sa continue cind toata lumea abandoneaza
-am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoiaVezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea.
Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.’
aceeasi femeie \" pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus. \"
poem cu rezonante
multumesc,
erika
.
0
F-călătoria din această noapte are desigur un capăt Cobor și mulțumesc pentru răspunsuri
0
Cu respect, Horea!