ma uit în urmă şi uit
respir înainte
inecindu-mă în stropii de ploaie
spânzuraţi în cădere

te-ai uitat în urma şi
ai uitat
expirind amintirea serilor
în care lipeam timbre
în Cismigiu

v-aţi mutat înainte de vreme

v-am cautat în pas
de cădere
înecându-ma în cuvinte
lipite pe pereţii ploii

ce spală şi spală

oare cum ne vom recunoaşte
albiţi de
uitare?

mestec şerbet şi aştept
să sune la uşă

uitarea

să renunţe la legile
ei
lăsându-ne singuri
mestecând şerbet
tremurând

la marginea paharului de apă