Noi doi pe o barcă
Condamnați să ne trăim existența în larg,
Neștiind de siguranța portului.
Împreună sa înfruntăm furtuni,
Să navigam în ape adânci
Pentru a descoperi propriile incertitudini.
Să ne întrebăm în fiecare zi,
Aceleași lucruri banale,
În același decor imuabil.
Noi doi pe o barcă
Separați de propria singurătate.
Parcă nicicând nu ne-am dorit mai mult
Să fim despărțiți!
Ne-am săturat de priviri pline de înțelesuri,
Care, totuși, nu spun nimic
Sau nu mai spun.