Câte-un pic, mai dă să cadă
Toamna, pe de-ascunselea
Rătăcită prin ogradă...
S-a tupit de-a binelea.

Doi paianjeni, printre struguri
La o muscă se holbează
Şi îi ţes degrabă ruguri,
Totuşi dânsa se distrează.

Patru prune 'nvineţite
Trag cu ochiul la borcan,
Că de nu vor fi strivite
Şi bătute... un toptan.

Doară merii, cavalerii
Ce în leagăn au purtat
Pruncii în amiaza verii
S-au pornit către iernat.

La o gudă sug pe sparte
Şase pui, tăciune cinci,
'Cela alb îşi face parte
Precum ta-su, pornind clinci.

Un covor parcă s-aşterne
Când culorile se schimbă,
Răpciune pictori-şi cerne
Şi-n delir castane plimbă.

Se-abonează la culoare
Nopţile ce îşi vând visuri,
Presărând eclipse clare:
Lumi virate-n paradisuri.

-Ce nu-ţi iei, distinsă toamnă,
Soţ, un secol, dintr-o mie,
Şi plătiţi, aiurea, doamnă
Amendă pe burlăcie?