ne vine aşa cîteodată din adînc sau poate dintr-o frumoasă incertitudine
o pasăre ierboasă ne vine şi cu mîna ei vorbitoare
ne construieşte cîteva ferestre cîteva lucruri portocalii
printre care şi un orologiu ambiguu
în amintirea căruia mai păstrăm încă o anume tăcere
altfel ce rost ar mai avea iarba aceasta strălucitoare care a început sa ne răsară pe umeri
altfel ce ar mai putea însemna a treia mînă care ne tot creşte înconjurîndu-ne ca un fel de şarpe apus

din depărtare ne sosesc veşti îngrozitoare poate pentru unii


pe la amiază ne urcăm în tramvaiul acela (ştii tu care)
şi cădem într-un somn mamă-mamă
pînă cînd apare de niciunde lighioana teribilă


în felul nostru tăcut_îndepărtat suntem aproape nişte fluturi