Stelele mele sunt mult prea jos
noapte de noapte
le privesc strălucirea
în ochii universului
și gândul refuză
să mă lase să dorm
nu-i bai zic
până dimineață
o să negociez cu Dumnezeu
pe bucățica de fericire
pe care
mi- a dat- o la naștere

nu nu am altă strategie
întunericul proaspăt
de la marginea cerului
mă întreabă
cât sunt de convins
de hotărârea pe care am luat- o

de pe stâlpul de iluminat
din fața ferestrei
moartea îmi face cu mâna
nu nu reacționez în niciun fel
treaba mea
este să închid fereastra
și să mă întind
pe aripa unui fluture rănit