stau in aceeasi casa cu nietzsche si kant
vad aceeasi lumina a zorilor cu zola si voltaire
citesc aceeasi poezie cu bacovia
eminescu rimbaud si baudelaire.

ascult aceeasi trista tristete zi de zi
si an dupa an cu marquez si vallejo
cint acelasi cintec pentru iubita mea eliza
cu beethoven si sfirsesc prin a asculta.

calauze ce trec sufletul dincolo de el
si il inunda de apele fluviului lethe
in care ma scald si dupa care ramin doar spume
ca-n urma botticelienei venus cind iese din ape.

vrajitori ai coardelor noastre vocale
cu limba de clopot si urechea de gheata
arunca-n sufletele supusilor lor
o teama o frica de viata.

parasiti copiii mei necunoscutul leviathan
cum spune acelasi prieten de la inceput Bacovia.