Aş vrea, tristeţe, sã te-arunc departe,
Sã zbori ca o sãgeatã-n zãri,
Sã te îneci în mãrile uitãrii,
Sã fii epavã şi sã mori!

De ce tot dai târcoale-adulmecând
Cu rãsuflarea ta de gheaţã?
Vrei sã-mi pãtrunzi în suflet şi în gând,
Stãpânã sã îmi fii pe viaţã?

Tristeţe, te detest şi te reneg!
Mereu voi fi ca la-nceput
Şi sufletu-mi va fi întreg.

Eu sunt copil şi-aşa voi fi mereu,
Nimic nu va clinti ceva din mine;
Luminã, zbor şi cântec e numele meu.