despre poezie s-au zis multe
fiecare poet va fi cândva o scară pentru un altul

atunci când se rupe malul
rămâi doar cu ce ai înăuntru și cu hainele de pe tine
de aia poeții îndeasă inima pe hârtie
iar și iar
și vorbesc despre locuri în care vitrinele cu dulciuri
au uși care se deschid oricui

un puști băga bluza în pantaloni și îndesa cărți în sân
cu pofta celorlalți copii pentru zahăr
așa era la bibliotecă prin ‘97
avea o burtă pe care nu o înțelegea nimeni
râdeau de el
îl scuipau
îi puneau piedică
cu genunchii juliți se merge mai drept
cu genunchii juliți se intră în sufletul omului
cu vânătăi
și cu șuturi în fund

era mai înalt decât restul
de parcă Dumnezeu ar fi vrut să-l protejeze
gândacul de bucătărie a supraviețuit războiului nuclear
dar și semenilor lui

fântânile otrăvite s-au înmulțit
s-au adâncit
iar ochii i-au rămas migdalați
ca două lumi perfecte

copilul rupea cu dinții foile cărților
sângele îi umplea gura
și-n gând repeta
mă iubește
nu mă iubește
mă iubește
nu mă iubește

mama
tata
celălalt

îngerul lung și lat de băutură mijea cu fața pe zidul bodegii spunând

nu e al meu

NU

E

AL

MEU