și aștept ca dragostea să facă mărgele ca pălinca
să mă galvanizeze și să simt fiorii prin mine ca un vînt cosmic
care mă duce pe un pod înalt pe o planetă străină de unde sar
și căderea e ca o îmbrățișare a ta

băieții s-au rărit, ieșirile din casă au rămas paradigme ale trecutului
nu mai fac slam dunk cu paharul de votcă iar dacă mai ies, mă întorc
acasă cu tot cu creier, nu ca atunci cînd era totul blank

și nu-i așa, parcă te cuprinde o stare de vinovăție
cînd simți că totul s-a schimbat în viața ta, că nu mai ești băiatul cel rău
și cu toate astea singura ființă care te iubește în afară de mama e pisica
după ce-i dai mîncare sau cînd vine singură la alintat

de ceva vreme bătrînețea tot încearcă să-mi facă o felație cu finalizare
și cu toate că nu mi-e frică de bătrînețe încă simt că nu mi-am terminat
toate facultățile mintale, că pot să-mi pun un picior împrejurul piciorului tău
și să ne învîrtim atît de tare ca părul tău să semene cu o coadă de cometă

o să te rog să-mi trimiți prin poștă sau altcumva un fir de păr de-al tău
să-l rulez cu niște iarbă, să-ți trag adn-ul în piept și să evoluez de la moluscă
la îndrăgostire totală, să mă duc din cînd în cînd în piața universității cu flori
de parcă am avea întîlnire cu toate că n-ai să vii, dar să sper că va fi

în fond iubirea noastră e ca a două locomotive, cînd se întîlnesc e cataclism
zicea odată mama, învață să pictezi, numai așa vei găsi femeia perfectă
eu am învățat să scriu, dar de la o vreme ploile și vîntul șterg toate cuvintele.