orașul își crește mâinile pe trupurile noastre
ne intră în minte cu zgomote și lumini
drogați de viteză și grabă atârnăm prin autobuze supra-pline
mă simt ca o navă eșuată pe-un țărm cât o garsonieră
venită din lungi călătorii interstelare
bătută de ape, vânturi și furtuni
ce i-au șubrezit existența trecătoare prin lume
mi-e prieten și dușman vechiul meu cartier
mă știe în tristețile pierdute pe străzile întortocheate
îl știu pe toate fețele schimbate de nebuni autoritari
blocuri, macarale, bretoniere, strigăte de muncitori
luminile străzilor în nopțile când toată lumea doarme
îmi arată chipul adevărat al bătrânul oraș
zbârcit, adâncit, muncit, gârbovit, fericit, istovit
năucit, găurit, strivit, acoperit,
ascuns, misterios și neștiut
o mireasă în mijlocul nopții umblă nebună pe străzi
să-și caute mirele zidit între betoane