poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 242 .



prima ninsoare
poezie [ ]
aka sfârșitul lumii Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [forte_paris ]

2023-11-30  |     | 



❆ ne-am turat până la supraîncălzire de cum am ajuns la hunedoara dar nu ca la-nceput când mă lua furtuna pe sus fiindcă ia-tă-mă acum martor la prima ninsoare aka sfârșitul lumii de cum mă văd nesigur pe tine și implicit pe mine însumi și mi se clatină pământul sub picioare pentru un sac plin cu țurțuri de gheață iar flacăra pasiunii e prima sursă de căldură care scade la zero absolut.

❆ faptic ni se dovedește că ne-am cunoscut într-o traumă în care te-am făcut să-ți muți lucrurile la marginea unui monstru viu iar tata nu m-a învățat destulă matematică încat să scot x la pătrat din doi și uite că ne-am îmbătat împreună cu dulci otrăvuri până eu m-am speriat că e prea târziu să mă opresc iar tu ai vrut să-ți mai pui că doar ai vreme să vezi cât poți duce până se infectează rana noastră.

❆ însǎ am scǎpat din vedere cǎ nu era chiar okay cǎ sângeram împreunǎ de la bun început și degeaba m-am speriat că e prea târziu dacă eșuez în continuare să opresc programul divin ce mi-a fost hărăzit iar aura ta se suceşte la 90 de grade de cum o știam pânǎ reuşeşti sǎ mǎ respingi întru totul şi cu toate că sunt împăcat considerându-mă dintotdeauna un neînțeles din oficiu tremur lângǎ tine în pat departe de orice urmǎ de viațǎ empaticǎ pe o razǎ de mii de mile.

❆ îmi lipsesc cambuzele în care ne întâlneam și chiar ne ascultam unul pe celǎlalt că doar ne-am jurat cǎ o să ne înțelegem și la rău fără să ne pese ce boli incurabile se vor inventa din venin și resentimente în cuib iar dacă te dovedești a fi o nouă decizie proastă e pentru că am îndrăznit să cred că aveai în buzunar răspunsul riscant cu care pot câștiga concursul de cultură generală fără mustrări de conștiință.

❆ cu toate că văpaia începe a-mi face pielea să clocotească rămân pe loc fiindcă nu m-am simțit vreodată mai în viitor decât când iubesc cu piese de schimb și mare păcat că tata a pierdut meciul din finală dar acum că m-am calificat eu mi-a lăsat înregistrările video și încă îmi fac speranțe că îmi vor încăpea toate pe hard chiar dacă deocamdată nu-mi citește în format vhs.

❆ vechile vicii reînvie că jason într-un slasher movie și pe semne că nici eu n-am murit încă dacă par atât de conștient de faptul că realitatea așa cum o știu se surpă și mă conving cu greu că pot să car tot molozul pe pantă înclinată și să fac din el un acoperiș sub care sunt iertat dacă se prăbușesc țiglele din când în când și uit pe cineva drag sub dărâmături ca în cele din urmă să mă îngrop pe mine însumi la baza adevărului dureros.

❆ ca să mă las de ce mă domină îmi prizez dozele de dopamină din distanța care se așterne în locul basmelor care mi le spuneai iubirea mea ca să dormim liniștiți și asta îmi ține printre altele loc de noapte bună până mai strângem niște bani să ne cumpărăm biletul de ieșire și-ntre timp sevrajul mă scutură al dracu dar mă simt în continuare bogat și autentic fiindcă ne-am cunoscut ca două piese de puzzle ce se unesc într-un suflet sortit pieirii și dacă după ce tragem linie nu mai rămâne nimic în plic măcar să rămâi lecția învățată din care mă întreabă judecătorul și-i zic pe de rost.

❆ în cele din urmă tot eu fiul trebuie să car crucea sculptată în cristale mistice dar nu pe podiumul golgotei unde am prins medalie ci în ieslea mamei mele vizitată de magi cu daruri folositoare la casa omului că sincer nu îmi imaginam când m-am născut că o să îi mint și o să îi învinovățesc pe alții pentru ce nu pot duce la bun sfârșit de unul singur ca pe o bârnă groasă din aia de interlopi făcută din tot ce am mai mare nevoie pe care vreau eu să o las netrasă ca să mă iubești.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!