Îți ascult glasul,
fredonezi o melodie
în timp ce prăjești pâine,
inima mea bate azi pentru mâine,
eu te iubesc azi pentru
eternitatea unui surâs
și lacrimile mele au gust de sare
și de visuri spulberate de mașini pe trotuare,
tu fredonezi o melodie,
pe masă e un buchet de crini albi,
care au miros de apus de soare,
deși acum e dimineață,
nepăsarea ta mă doare...
Câteodată, buzele mele au gust de ciocolată
cu rom și tu le săruți cu poftă,
fără să te oprești,
eu ascund iar cartea cu povești
pentru oameni mari,
fluturii trăiesc doar o zi,
în cartea scrisă de tine,
iubirea e infinită.
Fredonezi o melodie
cu glasul tău desprins din poeme de dor,
eu am aripi
și zbor până la norii de vată de zahăr,
sunt mirare și incertitudine
și rază de soare...