Prețuiesc toți cititorii în stele.

Ei sunt cei mai frumoși manufacturieri de nuiele
Din care împletesc scaune, mese dinainte
De ar fi fost semințe rostogolite,
Semănate, răsărite, plivite și
Apoi re și re-răsădite.

Muguri prin ramuri ce se înalță
Ca flori de faianță orizontal de-a lungul
Căzii din baie în lumina scăzând din fereastră.

Doar ei pot vedea goluri pline
De unghiuri cu nesfârșiri anonime
A căror adânciri devin înrădăcinări pline
De străluciri ascunse dincolo de adâncuri divine.

Ochii lor, turnuri și faruri, cu care împrăștie
De jur împrejur peste câmpii și peste mări idealuri,
Sunt roadă de struguri ce au înflorit și care vor fi putrezit
Fără a fi fost pliviți, aleși ori fără a fi fost culeși,
Munciți, grijiți, legănați în carafe de vin.

De aceea, prețuiesc cititorii în stele!

Pentru că tot ceea ce ei visează: umbre,
Lumini, scaune, mese, câmpii, inele... sunt guri
Cu care mușcă până la sânge din a lor orizont,
Punct după punct, cuvânt după cuvânt...

Înmănunchetori de nuiele.