De şed în ochii tăi în sânge doare
De dragoste averea moştenită
Şi către mâine, sub nădejdea-n pită
Speranţă-i de iubire în urcioare.

Mănânc şi beau sub liniştea răpită
Din stele-n haos purificatoare
În sfera de secundă nu se moare
Şi-n clipă eşti în văzul meu ispită.

Aud în mine bezna şi-o tăcere
Tu zgomotoasă de lumini să fii
Nu vezi? În rouă noapte lumii piere...

Din zei adu-mi plăceri de ape vii
Să spele dimineaţa-n veci de miere,
Pe guri de basm divină să devii.