Dacă și Dumnezeu miroase a plastic
Nu înseamnă că ceea ce trăim e sintetic,
Ci doar că viața înseamnă mai mult
Decât carne și decât cuvânt.

Și, dacă Dumnezeu ar fi o privire
Din pleoape ce își îngăduie risipire,
Ar fi astfel pentru că pe un oarecare,
Ca mine, îl așteaptă să i se întindă
Spre a-l fi privit ca întâmplare.

Ori, poate, pentru că e o atingere
Ce răsună asemenea unui val peste ape...
Împingerea unui deget ce deschide fereastra
Ce își desprinde din sine interioare
Care altfel nu pot fi cuprinse.

O cupă unde se ascund constelații,
O fiară ce înfiripează tăieri,
Lună plină care își naște
Din apusuri plăceri.

În urma umbrei căreia pe mine mie mă-închin
Întregului căruia mă adaug nedesăvârșit,
Somn fundamental cu vise împodobit,
Port mirosul sintetic de crin
Al parfumului de tămâie
Care se înalță din
Plastic divin.