Azi, din tramvai, văd un alt fel de soare,
Deloc portocaliu, e galben ca mălaiul,
Deodată, lumina nu-i mai e strălucitoare,
Ci umple de melancolii tramvaiul.

Își strigă vara moartea-n gura mare,
Noi, călătorii, parcă îi formăm alaiul,
Un domn citește Biblia cu voce tare,
Mergem să-ngropăm vara cu tramvaiul!

La prima stație se urcă un sobor
De țigănuși și de pirande mici și grase,
Ne văd îndurerați și strigă-n cor
Jelanii-n limba lor pe tonuri zgomotoase.

Un colorat intră în joc și-și face cruce
Cu fața către domnul ce citește.
Nu doar vara pe ultimul ei drum o duce
Acest tramvai ce-n toate curbele trosnește,
Ci mergem toți, vreo cinșpe călători,
Loviți subit de-a toamnei nostalgie,
Spre anotimpul plin de vânt și nori
Aducător de calm, de vis, de poezie.