Când în lumea neagră subpământeană
Voi cere de apă doar câte o cană
Conștiința într-un loc bun mă-ndeamnă
Dar pregătit dacă popa mă dezarmă
Inima vrea și la cuminte-ndeamnă
Totul spre smerenie, raiul mă chiamă
O vreme cu iubirea departe de casă
Nu aș vrea ca strămoșii să mă urască
Că ea îmi îndrepta într-acolo firea
Care își vor aminti ce e iubirea?
Dar a venit vremea de ea să mă despart
După ce atâta în pribegie am stat
Ce bine e să dormi iar în al tău pat
Nu mereu în unul străin de-nchiriat
Cu sentimentul bun, normal, lezat, viciat
Ei căsătoriți nu din dragoste de leu
Sigur mă vor înțelege toți cei din neamul meu
Chiar dacă marea mea iubire eu am ratat
Poate-i una potrivită la noi în sat