femeia cânta
ursul și frumoasa fecioară
din pântecul ei
furnicarul încerca să dea piept
cu sângele din gingie
m-am aplecat să nu beau
păsările s-au ridicat precum cuțitul
din pâine
primăvara a plesnit într-un pom

bun găsit întunericule

nu e buhă
cea cu ochii închiși
hotărâse un semn să nu-i plac
cândva și ea învățase ca mamă răbdarea
copiii bolnăvicioși pot deveni bărbați
dacă nu-i strici devreme

femeia se scălda liniștită
îi priveam scobitura din talpă
până la umeri un tânăr speriat
de prima încăierare în tavernă
i-am spus
dacă ești bucuroasă că sunt
am aceeași durere

căutam sub buric
nu știam
la ce folosește
dar părea că îmi pasă