cu ce pot ajuta la scoaterea speranțelor
de sub dărâmături?
comparațiile nu au nicio putere,
kilometri de nori între casele noastre...
faci un pod,
seci o apă
sau doar stai
alături cu sânii gata să spargă
dimensiunile tale imposibil de ținut în palme,
doi fulgi inseparabili,
insuportabili precum bătăile unui clopot
sâmbătă.
versiunea a ceea ce iubim nu ne spune ce suntem,
cruci roșii pline de intenții
mă fac să renunț la tradiții.
îmbrac o cămașă printre nasturii căreia
vezi fiecare zbatere...
diafragma atât de fragilă
pe verticală
face pielea să tremure
de tot
și de mine.
îmi intri în sânge
ca o doză fixă de alcool
fără ea
aș începe să tremur,
mi-ar crăpa vinișoare pe față,
aș râde
și aș plânge fără motiv
fără nicio plăcere,

ca atunci când mănânci literele
și viața se strică de râs