Iubindu-te-n enormităţi de ură
În confragaţii carnea-ne-n tot soiul
Chiar de jucând în beznă slut războiul
Cădeau lumini pe umbra ta cea pură.

Ploua din ochi de dragoste şiroiul
Şi firele-Ariadnei ne ţesură
Urcam în a poveştilor trăsură
Că basm eram, a scrie-n alb noroiul.

De nu, în pielea ta imaculată
Făceam cu palmele poem adânc
De sânge dus la inima curată.

Pe ea pe jumătate de-o mănânc
Nu mai răstorn emoţii în erată
Rămâi cu restul pe din două înc*.