Istorii răscolite, buboaie pline cu puroi,
se sparg în sărăcii de vorbe și se sting
în vicleșugurile unui nevăzut război,
să amărască existența rătăciților în ring.

Cad - nedoriții lumii în lipsuri și nevoi!
Vidul comunitar îi strânge ca un laț,
le tulbură mintea, i-aruncă la gunoi,
să-nghită neputința, remediu la nesaț.

Din orbul gloanțelor coboară noaptea,
automatul plasmei, arma de-nsingurare,
seceră-n depărtări și-aduce moartea,
perdanților de fericiri și-a razelor de soare.

Cad - nedoriții lumii în lipsuri și nevoi!
Cușca Covidului, bula de-nstrăinare,
i-a-ndepărtat de turmă, sunt rătăcite oi
în desnădejdea clipelor de disperare.

Au rămas timide umbre, ființe târâtoare,
ostaticii unui lăuntric și dezlânat război,
ce i-a făcut să uite c-a lumii comunicare
are faguri dulci în vorbe și sunete moi.

Cad - nedoriții lumii în lipsuri și nevoi!
Se-nghesuie stingheri în colțul omenirii,
clipesc mirat la biciul relelor ce curg șuvoi
și au ajuns, fără să vrea, rebutul devenirii.

Decriptări în analize din trecutu-i netrăit,
libertea de mișcare lângă-mbârligatul cip,
au dezlănțuit prăpădul - intrarea în labirint,
concasorul decimării libertății-n fel și chip.

Cad - nedoriții lumii în lipsuri și nevoi!
le-a dispărut, de mult, din ochi seninul,
ocolesc cu groază ciomagul lumii noi
ce le-a băgat pe gât - coșmarul și pelinul.