Oblonul nopții.
Pământu-nlănțuit de ghiara întunecatei umbre,
se lăfăie-n negrul de deasă pădure,
căci firescul rotirii l-a-ncătușat supus
legându-l de infinitul mișcării către apus.

Universul fără noi.
Deșertăciunea negândirii spulberă timpul
ce-mpresură spațiul în trunchiul comun,
căci onoarea judecății nu se așează-n medii
ce-n lipsa conștientului se dispun.

Numic fără percepții.
Viață și moarte, ziuă și noapte, iubire și ură
sunt repere-n șirul duetelor minții fără cusur,
căci contrastul dă polii simțurilor
ce-n curcubeul omului se compun.

6 din 49.
Migrează-n oceanul plăcerii
norocul rătăcit în marea-ntâmplării, marele abis,
când hazardul deschide
trapa-mplinirii biletului spre Paradis.

Matinal.
Dacă 6 din 49 în simțuri se-adună,
coboară-n real zâna din vis,
spulberând negrul ce la alb a pretins.
Atunci, începe să ningă!
Și ninge, ninge, ... și ninge,
cu fulgi mari iubirea se prelinge,
în inima destinsă, ca-n vis,
de fiorii dragostei greu de atins.