Știi verile ce le-am trăit cândva?!
Un amalgam de soare și culoare,
De ape line ce șopteau, și vocea ta,
Ca o-ntrebare?!...
Mi s-au pierdut definitiv,
Ca un vis trist pe-o insulă pustie,
Ce viața ți-o transformă-n jucărie,
În mâinile altcuiva...

Au lunecat tăcute umbre printre nori,
Acoperind căldura soarelui de vară,
Un tot ce a ramas din noi, pe-afară,
Și-am realizat că-n suflet suntem goi.

Dar nu ne-am rușinat ca la-nceput,
O Eva și-un Adam din carne vie,
Pe-a lutului din suflet tragedie,
Din care Eu prin Tine m-am născut.

Rămâne așadar,blândă, lumina,
Unor veri noi și toamne fumurii,
și primăveri și ierni pustii,
Pentru copaci firavi, stingheri,
Ce înspre cer își mlădie tulpina...