Eu nu am o mașină
Și asta intenționat
În microbuz e omul cumpătat
Oameni ai traiului curat

Mă grăbesc la plecare
Deoarece am cu mine treburi
Și d-acaș pleca cu oricare
Am trebile în ochi ca vulturi

Când mă întorc încet
Mai iau câte o cafea
Nu este un marafet
O iau doar răsplata mea

Nu încerc să conving
Și pe alții să facă la fel
La plecare parcă e un ring
Curând în toate să fiu model

Doar mă întorc mulțumit
Om făcând ce e depins de el
Cu tot ce n-a mers sau n-a ieșit
Pentru evidență îmi iau carnețel

În lumea asta nebună
Trebuie să fii liniștit
Deoarece ea ca o frumoasă păgână
De ce e rău te-a și îndrăgostit

Oamenii care își văd de treaba lui
Sunt în grija Domnului
Care vede că ești pe obiceiurile tale
Nu-i mai cred fie ei si în zale

De aceea dus-întors
E bine să ai gust, miros
Să nu ieși indiferent de țoale
Ca să nu răspândești la boale