Nu mai sunt petardele auzului
Deoarece numai urechi rămâneai
În jerbele lor fiind ale cartierului
Ale oricui erau stăpâneam, stăpâneai
Parcă se dătea semnalul de foame
Ca să nu se bată în tinghiri
Nimeni nu mai avea atunci toane
Și toată lumea trecea la fripturi
Atunci îți aduci aminte în viața ta
Că pentru aceasta e atâta spectacol
Tocmai când se desface șampania
La așa poftă trebuie și un bilichol