poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 164 .



Pe șoptite, de-a îndrugatelea
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2019-06-29  |     | 



Iubita mea dulce și aprigă,
nu căuta dragostea, pentru că ea este dulce și aprigă,
este ca un tăiș pentru inima ta dulce și aprigă,
mai bine
curgă apă multă pe părul tău lung și pe umeri, să dea ciutura pe dinafară
când te speli cu apă rece pe tot trupul
pe boiul tău alb și viu cum este cetera frumoasă și lăcuită când doinește
uită-ți lacrimile
și lasă ploaia și apa fântânii să te spele toată.
Prea multă durere în lume,
și prea multe neputințe,
prea mult dor
fals
pentru părul tău dulce și aprig, pe care îl iubesc mult când cade pe umeri,
când se lovește de pământ
sau cel puțin așa te văd
plânsă
și
udă
nu te voi uita niciodată
și-apoi... multe cuvinte de pășit cu ele mai departe, uitându-te,
multe cărți argintate care să se găsească în răcori de argint
sunt rugăciunile
cu care te-am prins prin tindă, îngenunchiată,
prostitu-m-au viața și semnele,
nu trebuia să te las,
dar te las, pentru că ești dulce și aprigă,
cât te iubesc eu,
nici nu contează,
nici nu se-adună,
Pesemne dragostea este o pasăre care nu știe să umble și se împiedică,
și nu va mai afla niciodată cum e să meargă,
cu aripile amândouă, întregi, pe spinare.


Vinde-mi mie privirea ta verde și dulce, să mă ung cu lemn de pădure pe coaste
apoi să dorm, în leagănul moale și verde, și-n coaste, mulți, mulți, ani,
până când trezită vei fi de apa izvorului, din pădure, gâlgâind și beată de fericire,
nemaiștiind de iubire și de trup de femeie,
care voi fi eu
beat de fericire
izvorul
izvorâtu de lacrimă,
trupul meu fericit, hodorogit, hohotind, că murit-am fecior mare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!