umblu prin lume cu metafore în buzunar
le sădesc cu palma pe la răscruci
să crească falnic platan și arțar
dar la final să nu ajungă cruci.

romantică în roz melancolică în verde
strivesc sub picioare gândul infernal
să jung la steaua mea să mă dezmierde
să-mi trec toată experiența în jurnal.

cu ramuri de gânduri extrag seva din cer
și mă energizez de jos în sus
am fost mereu în viață un aventurier
călăuză și povață mi-a fost bunul Iisus.

muguri de speranțe cresc în sufletul meu
simfonii de primăvară mă încarcă mereu.