dacă aș privi flacăra
deasupra orizontului
din poziția comodă a unui fotoliu
te-aș putea observa
pe linia difuză a dimineții
în aceeași cămașă de rouă
ca o primăvară încă neîmplinită
de gustul cireșelor
verzi
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul tău
de magnolie
o fereastră întredeschisă
înainte de înserare
spre mugurii de copac
o făgăduială
pe care o împletești cumva
printre
visele tale de fluture
cu gene lungi