Curgând în marea nesfârșită
De lacrimi reci, otrăvitoare
A ta ființă se scufundă,
În rugina-i muritoare.

Mergând tăcut printre mulțimi
Ce dispar cu totul în pustiu,
Doar tu, căzut în solitudini,
Rămâi cu-al tau suflet, încă viu.

Uitat în lanțurile grele
Ce-n haosul frenetic te cuprind,
Înnăbușit iar ,intre gratiile
Neînțelesului din gânduri, suferind.

Adormit de cantecul uitării,
Crezi-n zadar, ca-l tau coșmar
De zori, în tărâmul visării
Fi-va alungat, cu-al tau amar.

Simțind dar, dintr-o dată,
Cum lumina cald pălește,
Și zâmbind, totu-ți arată:
O clip-a fost. Trăiește!