Mă strecor ca un ochi bătrân pe străzile mirate
Ale orașului obosit de atâtea povesti brutale
Siluit de plânsul cerșetorilor cu viețile stinse
La piața Unirii în neunirea creștinilor convertiți
Barosanii își parchează frustrările ilegal în locuri nemarcate
În Centru Vechi sunt oameni noi vomitați din capitalism
Prăjiți în sos de iluzii magice sclipitoare cumpărate ieftin
La Universitate un anticar volant drogat moare de foame
Îngropat în toată literatura universală nevândută vreodată
Niște țărani alogeni beau bere prostă, mănâncă mici și înjură
În Obor
Doar la Foișor țiganii șireți veșnici cu gura știrbă
Bat la babaroase făcute din os de corporatist
Bucureștiul se întoarce să-și ia tributul numărat în vieți
Înghite pe toți nou-veniții ce se grăbesc în Gara de Nord
Îi mesteca zdrobindu-le casele sărăcăcioase fără gard de la țară
Și apoi îi scuipă într-o flegmă cirotică direct pe stradă
Doar doi bătrâni internați la Obregia, pensionari de când lumea
Interbelici care nu au fost niciodată cu metroul
Râd fără rost
Sau cine știe