uneori m-aș vrea un vesel arlechin
să scot din buzunare zâmbitoare figurine
să nu simt că tristeațea produce și chin
în joben să port magia pentru mâine.

de când mă știu melancolia mă conduce
prin locuri bizare între lumini și umbre
libertatea cuvântului doar mirări îmi aduce
n-am să transpun poeme cu eșecuri sumbre.

în lumina reflectoarelor să mai zâmbesc
alături de poeții visurilor calde
gânduri plumburii în raze să topesc
o ploaie de iubire tâmplele să-mi scalde.

spre apogeul vieții neliniștită pășesc
mă așteaptă universul cu vise- smaralde.