cu foarfeca umbla
prin bibliotecă...
era dada
i-am zis poet când nu era
pân' a tăiat juma' din ea
ningea cuminte pe podea
suprareal din el tuna
se-mpuțina cultura mea
tot se părea că va urma
un futurist/un altceva
troiene peste minte grea

înghețul a venit firesc
din mii de vieți ce amuțesc
și nu înceta plin de dispreț
pân' am văzut prea omenesc
că-i inamicul meu onest

departe de acel hotar
când mânios e în zadar
martor am fost când suspina
că umbra mea în el creștea...
mă rescria pentru a tăia