O atingere de priviri în oceanul fantastic de umbre,
Litera cu care începe cuvântul lui Ioan
Și bucata de plastic care ațâță spițele-n viteză,
Sunt incompatibile, ai zice, la o primă vedere!

La fel ca o felie de oțet pe răni și pe sudoare,
Sau ca supa din aripioare de rechin,
Dreasă cu matematici fine și muzică vibrantă...
Pe portative oblice, răsfirate și roz.

O atingere de priviri în oceanul fantastic de umbre...
Probabil că atât ai avea nevoie ca să oprești timpul în loc!
Eu unul, m-aș bucura dacă ai nimeri într-o zi de iunie,
Pe la vreo nouă treizeci și cinci!

Să fiu cu ochii spre larg și să fie soare și vânt moderat!
Dacă l-ai opri mai spre seară, mi-ar fi mult mai bine,
Dacă aș avea pe mine un hanorac… și foarte important,
Să nu fi uitat lesa ori tutunul pe undeva!

Că la cât de sadic te știu…
Tu nu-i mai dai drumul niciodată!