poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1850 .



Lume largă
poezie [ ]
Vol. MAȘINA LUMII și alte poeme 2012

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Carlos_Drummond_de_Andrade ]

2018-06-30  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea






Nu, nu e deloc mai largă inima mea decât lumea.
E mult mai mică.
Nici cel puțin toate durerile mele nu încap în ea.
Iată de ce îmi place atât de mult să vorbesc despre mine.
Iată de ce mă dezbrac,
iată de ce mă răstesc,
iată de ce frecventez ziarele și mă expun fără milă în librării:
am nevoie de toate.

Da, inima mea-i foarte mică.
Numai astăzi văd că nu încap în ea oamenii.
Oamenii sunt acolo afară, sunt pe stradă.
Strada este enormă. Mare, cu mult mai mare decât mă așteptam.
Dar nici pe stradă nu încap toți oamenii.
Strada e mai mică decât lumea.
Lumea e largă.

Tu știi cât de largă-i lumea.
Cunoști vapoare ce transportă petrol și cărți, carne și bumbac.
Ai văzut oameni de felurite culori,
ai văzut feluritele dureri ale oamenilor,
tu știi cât de greu e să le înduri pe toate, să le îngrămădești
într-un singur piept de om… fără să explodeze.

Închide ochii și uită.
Ascultă apa șiroind pe geamuri
atât de molcom. Apa nu anunță nimic.
Dar între timp ni se scurge printre degete
foarte liniștită! și va inunda totul…
Vor renaște oare orașele scufundate?
Iar cei înecați – reveni-vor oare?

Inima mea nu știe.
Proastă, ridicolă și fragilă e inima mea.
Numai acum descopăr
cât de trist e să nu cunoști anumite lucruri.
(În singurătatea mea de individ
am uitat limbajul
prin care comunică omenii.)

pe vremuri ascultam îngeri,
sonate, poeme, confesiuni patetice.
Niciodată n-am ascultat voci de oameni.
La drept vorbind, sunt foarte sărac.

Pe vremuri călătoream
prin țări imaginare, ușor de locuit,
prin insule ce nu pun probleme, nu atât de epuizante
încât să te ducă la sinucidere.
Prietenii mei s-au dus spre insule.
Insulele îl duc pe om la pierzanie.

Câțiva dintre ei totuși se salvară și
au adus vestea
că lumea, lumea largă zi de zi și mai mult sporește,
între foc și iubire.

Deci, și inima mea se poate lărgi.
Între iubire și foc,
între viață și foc,
inima mea crește de zece metri și explodează.
– O viață viitoare! Noi te vom crea.





traducerea Dinu FLÃMÂND.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!