Vag surâs pe-a nopții slavă
Luna ca o Giocondă astrală
Vrea iar ceasuri de zăbavă
Preschimbată-n zână pală.

Cum s-ar depărta de astre
Hoinărind prin întuneric
Spre știute vechi ferestre
Unde ochi lucesc himeric!

Pentru ea, în multe rânduri
Scrise în timp de nesomn
Așternut-a tandre gânduri
Un timid, romantic domn.

Coborând de vers chemată
Pe pervaz, blonda craiasă
Vrea să ajungă învăpăiată,
În lungă rochie de mireasă.

Iar de mijloc zvelt poetul
Ca un amorez s-o strângă
Când șoptind vorbe de dor
Ea la pieptul lui să plângă.

Și îngânând în doi gazelul
Scris cu colb de paradisuri
Pe-un pat trăind efemerul
S-or iubi cosmos și visuri.