La Revoluție un glonț rătăcit care m-ar fi căutat
Mi-ar fi curmat viața plină cu deșarte speranțe
Atunci drumul era clar și limpede , drept și cinstit
Astăzi suntem în mlaștină captivi fără orizont
Zările s-au întunecat, vântul e rece,
Lupii urlă în păduri necunoscute
Timpul nostru s-a scurs în clepsidra șansei
Am îmbătrânit odată cu drumul pierdut
Ne dor oasele și bolile muscă din carnea trupului
Noi, revoluționarii de la 89 nu mai luptăm pentru nimic
Am murit deja dar noi nu știm
Speranțele au zburat ca și cum n-au fost
Vorbim în jur și nimeni nu ne înțelege
Încet, încet ne împinge drumul pe marginea prăpastiei
Nu mai e nevoie de soldații care au câștigat lupta
Ne fac trădători și încurcăm ordinea
Să stai o clipa nemișcat încleștat în rațiunea gândurilor
Unde am fost pe drumul nostru și unde am ajuns
Nu e bine
Și-atunci mai bine,
La Revoluție un glonț rătăcit care m-ar fi căutat
Mi-ar fi curmat viața plină cu deșarte speranțe.