poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 478 .



pasul e doar plutire
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AnMar ]

2018-05-31  |     | 



odată-mi era frică de răni
de vorbe grele

acum îmi pare fulg și vorba rea
și piatra
din mâna celor care
prieteni mi se-arată
și mi s-au arătat

e mare bătălia pe locul cel dintâi
care deodată-i ultim

și râsul se aude
din clovnul de cârpe
și dau la o parte primul strat
și altul

te caut printre zdrențe
spirit al meu
tu, Victor,
prin câte hanțe râzi?

prin câte ceruri toate
le prinzi din zbor
și hora
o luăm iar de la capăt
cu câte-un joc haios?
------------
ușor îmi pare pasul de-a te privi
atentă
cu vârf de coif în ceruri
și ochiul spre pământ
cu haina ta de ape
și gheața dintre tălpi

mă mângâi arzi și torci
ca o pisică mare
cu ghem de viață-n verbe

metafore arunci
din palmele de iarbă
și flori de câmp
tu umpli
cu nuanțe de culoare

în viu mă-mpingi adesea
și-n viu rostești tăceri

chiar te iubesc năvalnic
spirit al meu nebun
sau poate neputința
mă face să rostesc
aici cuvântul rău

nebun prea bun, tu, gândul,
iar mi-l întorci din moarte
și viața mă cuprinde
și râd și tac
și râd

să nu mai pleci departe
sau poate tu rămâi
eu nu te văd
și-n toate
văd numai cruci morminte
securi
tăiș adânc

odată-mi era frică de răni
de vorbe grele
și m-ascundeam în mine
zâmbeam spre toate tâmp

naivă-nfricoșată
de toate câte lumea
mi le-arăta în brut
cu rânjet de hienă

acum privesc spre tine
și toate-mi par doar bancuri

și viața-mi pare-n toate
un banc stropit cu fiere
în care toți ne naștem trăim
apoi plecăm
sătui de încercare
de roadele prea sterpe

dar nu e supărare
în toate-i socoteală
și vreau să cred că-n lumea
în care umbra moare

pasul e doar plutire
printr-un cristal de gheață
în care focul verde
arde neîncetat

Anne Marie Bejliu, 30 mai 2018

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!