- Am modelat de dorul tău pământul,
Am traversat păduri și fluvii noi,
Cu delte de-ndoieli și estuare
De-ncredere, dar cursul înapoi

Înspre amonte-al timpului ce trece
N-am reușit vreodată să-l învăț,
Mi-e imposibil să închid sub pleoape
Minutu-acesta unic de răsfăț

Când ne-ntâlnim la marginile Terrei
Lângă oceanul versului nescris
Și-ngenuncheați sub zodia speranței
Cerșim măcar o zi în paradis.

- De dorul tău mă-nchid în poezie,
Cu fiecare vers te inventez,
Când ești aproape, trupul de vioară
Suav ți-l port prin valsul vienez

Și-alunecând spre paradisul dulce
Culeg din fructe gândul interzis,
Remodelez geografia lumii
Cât să-mpărțim la doi același vis.

Mizez și eu pe zodia speranței
C-o să prefacă lacrima-n cuvânt,
Că polii într-o zi se vor întoarce
Revendicând o palmă de pământ.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș