- Și dacă n-ar fi între noi această graniță, ce oare
Ne-ar despărți într-adevăr sau ce fereastră către soare,

Oricât de mată, ar putea să-i pună piedică luminii
Când tu prin mine înc-alergi? Ce diferență de opinii

Ne-ar face să ne-ndepărtăm, când unul altuia pereche
Ne suntem fără să fi fost, din epoca aceea veche

Ce tâmplele ni le-a albit de dor și câte-or să mai treacă...
Dar granița aceasta, vezi, stă între noi, și totuși, dacă

Ea n-ar fi fost decât un zid pe care gândurile mele
Ca iedera s-ar fi ‘nălțat să te găsească printre stele...

- Și dacă totul între noi nu-i un portal spre-o altă lume
De ce am împărți la doi și am semna cu-același nume

O poezie și-un destin? De ce-am așterne cu răbdare
Povești ce nu ne aparțin, sau uneori, din întâmplare,

Pe unde tu, pe unde eu, am rătăci? Ce pași nesiguri
Ar face drum peste abis și-n calea nemuririi diguri?

Noi suntem fără-a ne fi fost întreg și niciodată parte
În viețile care-au trecut... Ce-o să urmeze după moarte

Nu mă-nspăimântă. Între noi stau pasiuni nebănuite
Și doi arhangheli ce păzesc atâtea vise netrăite...

Liliana Trif & Ioan Grigoraș