poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 141 .



Sfinții
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DorianS ]

2018-05-02  |     | 



Eram obișnuiti să suferim fără de noimă și fără să știm nici un drum.
În lupta inimii cu sângele, oamenii au văzut la început prin sânge,
apoi prin ochi. Voi însă ați vlăguit ochii sângelui și sângele ochilor
rămânând la văzul cu inima. Ați aflat că lucrurile
sunt doar o dureroasă continuare a măștii simțurilor
și că drept-cugetarea este o împlinire a făgăduinții luminii.

Din cataclisme, din războaie neîncetate, din stihii
ați înălțat arhitectura înțelepciunii dureroase și prețioasă a mântuirii,
arătând, în veghea fără sfârșit,
că orizontala vegetală și verticala umanității ce se vor atotștiutoare,
sunt caligrame irosite ce nu pot aduna cuprinderea înțelegerii,
căci atotcuprinderea voastră este zămislită doar de osteneala curgând
din suferința, ruga și leșinul revelațiilor voastre ultime.

Din asfințiturile lașității, din amețelile creierilor
voi v-ati făcut bicisnici pământului, asemenea păianjenilor nimicului.
Devorânduvă-n iadul insomniei cu asupririle setei, foametei, frigului,
gândurile voastre au stors toate lumile și păcatele,
coborând la sfârșitul luptelor mintea voastra biruitoare
pe pământ, ca un nou țărm al recuceritului paradis.

De la trandafirii ostenelilor nouă ne-ați dat floarea
voi v-ați oprit spinii.
Văzând că fericirea e un menuet de viermi, că singura voluptate adevarată
e cea a durerii, că titanismul omenesc este fragil și periculos ca un aisberg,
voi ați ales doar simpla floare a smereniei,
căci hotărârile vanitoase ale consiliilor mondiale
sunt mai puțin apreciate de Dumnezeu decât proasta bâiguială a unui prunc.

Nebuni fără nebunie, soarele fiind prea mic pentru a voastră vrednicie,
oamenii s-au luptat cu voi, neputându-vă înțelege.
Ei v-au aruncat în crematoriul uitat al fanteziei lor,
dar se simt vinovați din când în când știind
că inima unui sfânt poate da foc pământului.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!