În lagăr stăm noi muncitorii
Și doar din bârfe ne hrănim,
Minṭim să ardă visătorii,
În lagăr stăm și doar muncim.
Din lagăr vin, din lagăr plec,
Þin garda sus și mă respect,
Nu-mi voi lăsa vreodată capul,
Să stea plecat din interes.
În lagăr stau ei muncitorii,
Și se vânează reciproc.
Eu stau retrasă și strâng glorii,
Să moară toṭi ce cad la pat,
Pentru a strânge așa glorii.
La colṭuri plâng toṭi muncitorii,
Cu teamă zac evlavioși,
E greu să supravieṭuiești ninsorii,
Când în prostie te intorci.
În lagăr stăm noi muncitorii
Și din invidie vorbim,
Ș cum suntem văzuṭi de-afară,
Ne dă prilej să tot bârfim.
In lagăr stăm noi muncitorii,
Ce din secetă vrem să ieșim,
N-ai cum să ceri ca-n așa lagăr,
Să nu existe un venin.