S-au exilat în mine niște suspiciuni,
netrebnice fugite de ziua geroasă,
după ce am vorbit cu tine
și s-au hărțuit cu câteva ironii sfidătoare
vagaboade prin interiorul meu,
mi-au ignorat dorința de echilibru,
de liniște intimă meditativă
și m-au bântuit ca viscolul de afară,
până am sacrificat câteva țigări.
Am stat în recul sufletesc
până mi-a venit ideea să-mi fac cadou
problemele zilei de mâine,
de care ți-am povestit.
Intuitiv, am agitat și câteva pasențe iluzorii
care m-au binedispus pentru viitor.
Uit mereu că sunt pedepsit
să-mi recunosc rostul de afiliat trecutului
și că trebuie să-mi ispășesc evadările
de rebel erotic dezinhibat.
Am încercat, dar nu mai sunt în stare
să mă vindec de beatitudinea de a fi
undeva, pe lângă panaceul sufletul tău
care încă nu uită de mine.
Mă doare și primăvara care vine
cu depărtarea ta !