poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4645 .



Geneză -2-
poezie [ ]
Colecţia: Texte Filozofice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2018-02-18  |     | 



Am coborât undeva în suburbia unde se spăla rufărie, pe copaci atârnau flori foarte albe
brahms prevestea, la început, balamucul, zănateca mișcare brawniană și entropia
ceva nou se naște mereu dintr-o rufă murdară
eu eram o naivă
ca
o mare
naivă

Așa ca oceanul cel tânăr, din care nu s-a pescuit niciun ton. eram vis. picătură de sânge.

Nu știam că pe cer coborâseră stelele
roz
albe
și galbene
să își spele picioarele pe alt cer, ca fecioara, cu picioarele ei zgâriate în crengile pomilor

cumva se mai așază copaci,
și pădure
și
pomi, în livadă
apoi curgerea izvorului printre pomii aceia
și-atât...

Îți țineai între degete bucățica de cretă și desenai din carne soarele, luna,
ce lacrimi... să le mai umblăm încă puțin cu picioare desculțe, cu o talpă de sunete:
emisar-mov la capăt de lună, picătură și ploaie
ce ploaie... ce lacrimi...
de ce nu înviezi și de ce nu mă vezi...


Însă prin comete și prin sori se făcuse lumina, crescuse din rană,
de ce să vorbim despre corbi, de ce să vorbim despre soare,
întâi întunericul, un corb și o lacrimă,
apoi luna și soarele, noi mai întâi am așeza fericirea.
la început dumnezeu a făcut răul și întunericul,
peste el s-au așezat albine, comete,
soarele plin
sorii
și
dorul

pe câmpuri, o floare nemaivăzurtă răsare,
și mireasa se prinde în horă
o prinzi tu de mijloc
sau nu o ghicești
niciodată
încă nu te întâlnisem, cu toate că lumina mi-o luase puțin înainte,
ce îți mai fac cireșii, cireșele, atunci când visează,
ninsoarea te mai mângâie încă, hai spune,
ți-e frig,
peste buze,
pe gura ta moale să îți cadă sărutul...
mama ta,
ce îți mai face?
leleica?
îți croșetează, pesemne, șosete de lână, și luna, și lâna în care e luna-nvelită?
eu sunt saltimbancul care te coboară în mare
multă mare sunt eu
și cădere în mine
eu sunt sarea pe care ea calcă cu degetele,
talpa mea sărată eu sunt,
o să-ți cânt și-o să-ți cânt până când totul apune, când în mine-o să apun,
vocea mea este caldă și molcomă,
nu te teme,
ea se culcă încet,
ca sfârșitul glasului care dintr-o dată se stinge.
Dacă visezi un chip palid, musai ninge în lume și se naște ninsoarea,
mie îmi e frică de întuneric, dar în cer sunt conduri și păpuși, care se cunună;
de acolo din cer începe de fapt soarele
acolo se scriu începuturi de soare
și Domnul.


Nu știu cum e să fii vinovat, ca o Eva
mincinos sau șăgalnic
începutul păcatului este probabil tăcerea și merele
s-a
lăsat
peste
toate
o
primăvară
moale
și
dulce
între meri se mai aude încă aripa ruptă a rândunelei
și eu te aud.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!