- Aș vrea să-ți fiu povestea de pe urmă,
S-o povestești în nopți când gerul mușcă
Și eu ascuns în taine, câte-o dușcă
Din elixir să trag și-apoi pe burmă

Să las o inimioară de zăpadă
Știind c-ai s-o topești în palma caldă
În care ochii uneori se scaldă,
Când noaptea cerne strada cu pomadă.

Aș vrea să-ți fiu aproape și departe,
Un albatros cu aripi desfăcute
Să-ți cânte dimineața și s-asculte
Chemările de dincolo de moarte.

- Adăpostit în suflet, ești o parte
Din mine, anatomic concepută,
Bucata de destin necunoscută
Ce-o explorez, dar nu-mi vorbi de moarte.

Să nu-ndrăznești să-mi spui că toate-aceste
Emoții și trăiri sunt efemere,
Când veșnicia însăși ți-o voi cere
Să pot păși prin ultima poveste

La brațul tău și desenând o slovă
Te voi urma, ești candela mea vie,
În urma noastră se vor naște-o mie
De mituri sau o altă supernovă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif