încă de când te naști, știi că va veni momentul în care vei pleca
iar această scurtă trecere numită viață, își are rostul ei
și fiecare primește un bonus consistent pentru a-i supraviețui

am fost ca oricare altul, tăcutul ce așteaptă vorba s-o descoasă
și la fel ca voi treceam spărgând val după val, zilele
nici mai bune, nici mai rele
ci doar pline de amintiri
pentru că fiecare are datoria sacră
de a fi depozitarul lor până la marea întoarcere
mi-am mângâiat clipele făcându-le fericite
mi-am cernut lacrimile prinzându-le curcubeie în plete
și mai ales am tăcut mângâind cuvintele cu ascultarea mea

saturația intervine atunci când încărcătura te apasă
și ceilalți se bucură de inconsistența ta, pentru că nu mai trebuie să te ocolească
așa că depeni zilele și aștepți Parcele să-ți dea biletul de călătorie

Luna Albastră își dă la o parte make-up-ul și-ți arată marea trecere în toată splendoarea...