poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 82 .



Nebulos
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RoasiAnocen ]

2018-02-13  |     | 



Dimineața coborau ca laptele
iar eu mã minunam
solilocvând: "ce impostor
oi fi sã nu-mi placã?".
Sfãrâmat de sinestezie,
acest ochi-ureche al plãcerii,
mã lãsa halucinând euforic,
de parcã inspirul
m-ar fi stupefiat. Trezirea
sub același cer în același oraș,
locuind pe aceeași stradã,
cu aceleași așternuturi, îmi
lãsa o umbrã de satisfacție
cu o tușã de reverențã. Straiele
din materiale sintetice
mã cuprindeau ca și când altfel
nu se poate.
Numai sã fi dus gândul cãtre stânga
și n-aș mai fi putut sã simt
aceeași bunãstare burghezã,
întârziatã în dormitorul meu, sãrãcãcios,
din aceastã garsonierã închiriatã,
unde visul de dreptate a lui Rousseau
m-a zãmislit pe mine: omul luminat,
omul nou, omul intelectual.
Coborau, acoperindu-mi lumina solarã,
mișcându-mã în ritmul zilei,
spre amiazã.
Coborau, aterizând dintre aripile pãsãrilor
între mine și voințã, câteodatã
poate prea grei pentru pãmânt.
Nu vreau sã-i mai vãd tunând, rãsfirați,
fugari prin zile neguroase. Atunci
când din mine iese un necunoscut
hãituit în fereastrã, chiar și când
stau absorbit cu o ceașcã de ceai
între o carte și un ziar.
Dialoghez
cu apropiații. Aprind lumina
în camerã cu un radio molcom în fundal,
apoi televizorul într-un acces de dezorientare, ajungând în final
exilat ïn realitatea virtualã,
replicã a satisfacției de la care am pornit.
Se simte cum polii cerului se însãnãtoșesc
cu nori tot mai vioi și stoluri.
Nu mai conteazã unde, doar aerul
inspirat între pereții ãștia mã umblã
cuminte prin ei.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!