- Sunt patru anotimpuri într-o zi:
De dimineață ninge cu uimire
Când iarna troienește bucurii
Pe pragul casei mele, în neștire...

Pe la amiază primăveri de vis
Valsează prin văzduhul verde crud,
Iar către seară-i vară-n Paradis,
Ies goală din izvor, cu părul ud...

Mă culc pe-un pat de frunze ruginii
Că e târziu de-acum... aproape toamnă,
Te-aștept să colindăm prin fantezii,
Tu prinț boem, eu o banală doamnă...

- În tine simt un anotimp etern,
O primăvară care-mi aparține,
Și-n palmă-n fiecare zi ți-aștern
Cuvinte de iubire, opaline.

Magnolii albe înfloresc în zori,
Fereastra inimii-i, plină de soare,
Zâmbește către prânz când te strecori
Prin atriul stâng frumoasă visătoare

Spre noaptea-n care ardem ca un rug
Scăldându-ne în stropi de fantezie.
Pe trup îți curg metafore belșug,
De-aceea-ți spun că ești o poezie.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș