Un monstru locuia în biblioteci
cu ochiul mic și rău țintindu-și prada
târând un suflet strâmb printre volume
în mucus greu să le-nvelească
și nimeni altul să le vrea și nimeni să învețe
ce inima-i din lut și duhul de pucioasă
nu s-au sfiit s-adune
în mintea-i chinuită și săracă
meticulos, atent, în litere otrava își strecoară
apoi întoarce paginile cărții și împotriva lui
și-a lumii
un monstru locuia în biblioteci
știind sau poate nu că adevărul
crește doar singur, alb, fragil și drept
și doar minciunile se zbat
acoperind câmpii murdare
dezordonate ramuri aruncând neașteptat
din biblioteci un monstru începea să urle
și să-și lovească prada cu forța răului cules
din mii și mii de cărți
cu patima fără de sens a dragostei de sine
și ura motivată de durerea
de-a nu putea privi în față nici adevăr
nici liniște nici încântare